Intotdeauna mi-a placut sportul. Am dansat, am facut volei, baschet, chiar cate putin kick-box, karate, si mult aerobic. Cand am mai crescut (prin facultate), daca era sa merg la sala, mergeam la aerobic. Power aerobic, power step etc. Ceva care sa fie foarte dinamic, sa transpir mult.
De aceea, nu as fi luat niciodata in considerare niciodata yoga, meditatia. Respingeam chiar ideea de "tras de fiare", pentru ca mi se parea prea static, prea plictisitor. Cautam agitatie, aglomeratie.
Acum imi dau seama cum cautam ceva care sa imi tina mintea ocupata, sa nu am timp sa ma gandesc la nimic. Sa nu am timp sa ma gandesc la mine.
Acum 6 ani, cand am avut primele simptome motrice, si nu mai puteam sa merg infinit de mult, de fiecare data cand mergeam la aerobic, imi scranteam glezna. Din fericire, datorita faptului ca am facut mereu sport, aveam glezne foarte flexibile. Ma durea foarte tare 1min -2, dupa care imi reveneam si continuam. La fel si cand mergeam mai mult. Totul a fost ok, pana cand dupa cativa ani, am dezvoltat o sensibilitate foarte mare, si ajunsesem sa imi sucesc glezna doar mergand putin, pentru ca oricum nu mai puteam sa merg mult.
Oricum, asta a fost momentul in care am luat prima data in considerare altceva decat aerobicul. Ceva care sa nu ma mai forteze, dar care sa imi puna corpul in miscare. Si asa am inceput sa merg la inot. Practic, cand am inceput, nici nu stiam sa inot. Oboseam dupa un bazin. Desi aveam conditie fizica pentru ca inca puteam sa transpir la aerobic, inotul este cu totul alt tip de efort. Si incet incet, am invatat sa inot, sa iubesc inotul, desi inainte admiteam foarte deschis ca nu imi place deloc, ca ma plictiseste.
Apoi a urmat meditatia. Am inceput sa meditez in cele mai negre perioade ale mele, cand nu stiam daca o sa raman asa, nu stia niciun doctor ce va urma, orice se putea intampla. Prietena mea cea mai buna mi-a trimis o lista de melodii. "guided meditation"-Kelly Howell, cam de 30 min fiecare. A fost exact de ce aveam nevoie. Nu stiam cum sa fac asta singura, iar sunetele din background ma ghidau in starea potrivita. Mai mult, o voce placuta imi repeta cum corpul meu stie sa se vindece singur, si ca isi poate produce substantele de care are nevoie. Mai citisem despre asta, imi doream sa cred, pentru ca parea singura solutie pe care o mai aveam la dispozitie.
Yoga - am inceput foarte simplu. Fosta mea profesoara de dans, si prietena mea, mi-a trimis un filmulet cu un program de 30 de zile de yoga pentru incepatori yogawithadriene. Am inceput sa fac, in fiecare dimineata. Mi-am dat seama ca de asta am nevoie, Ceva care sa ma invete cum sa ma intorc la mine, miscari blande pentru corpul meu. Exact opusul a ceea ce facusem, cand mi se parea benefic si normal sa trag de mine.
De atunci fac in fiecare dimineata yoga. Pentru mine. Fiindca nu am fost niciodata la un curs de yoga, nu stiam daca ce fac este corect. Urmaream cu atentie diverse filmulete, si mentinandu-mi patternul, cand imi iesea ceva mai complicat, imi spuneam ca nu are cum sa imi iasa mie asta, sigur fac ceva gresit.
Din cauza asta, excursia asta in Bali #mybarefootjouney a insemnat atat de mult pentru mine. Faptul ca dupa prima lectie de yoga, Andreea - instructoarea noastra iubita, a venit la mine si mi-a spus ca fac yoga foarte bine, mi-a umplut inima efectiv. Am inceput sa am mai multa incredere in mine, sa scap de fricile pe care le aveam, ca nu voi face fata la orele de yoga, ca o sa ma frustrez ca nu pot sa fac multe lucruri etc. Sunt in fiecare zi recunoscatoare pentru experienta asta.
Tot aici am aflat si de termenul "honeymoon yoga":). Este acea perioada de "honeymoon", in care incep sa ne iasa anumite pozitii de yoga, si tot ce ne dorim este sa imortalizam momentul, poza in care aratam minunat in acea pozitie complicata. Eu, fiindca am facut asta mereu singura acasa, crezand oricum ca ce fac nu e bine, nu am avut niciodata perioada asta. Este o perioada foarte misto, de care trebui sa ne bucuram.
Insa yoga este mult mai mult decat o poza frumoasa cu o pozitie complicata. Eu am simtit beneficiile direct pe corpul meu cand aveam dureri, mobilitate redusa, si o minte agitata. Yoga inseamna spirit, conectarea mintii cu corpul, unificare. Yoga este acel loc din mintea mea unde pot sa ma duc cand am nevoie, unde imi pot linisti mintea si gandurile haotice, gandurile negre sau pur si simplu griji inutile. Iar meditatia de final este pur si simplu nepretuita. "Theta", "stare de semi-constienta" sau cum s-o numi ea, o stare de totala relaxare, in care intri inainte sa adormi, dar totusi esti constient, este locul din mintea mea pe care il pot accesa oricand vreau si simt nevoia sa ma deconectez de agitatia din exterior. In care pot sa alerg, sa dansez, sa fiu eu.
Yoga este parte din mine acum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu