My Barefoot Journey in Bali - cum invat sa fiu mai prezenta

Unul din primele lucruri pe care ni le-au spus instructoarele noastre minunate, chiar din prima zi, din prima dimineata de yoga, cand inca eram buimacite dupa ~22 ore de zbor (nici nu mai tin minte cate au fost in total!tin minte escala de 9 ore...), a fost o prima intentie pe care sa ne-o setam: si anume sa fim prezente. Sa fim PREZENTE. Atente la ce se intampla aici si acum. Cand cineva vorbeste cu noi, sa fim atente doar la acea persoana, sa ignoram alte lucruri care ne pot distrage, alte ganduri care ne poarta in alte parti, oriunde , doar nu AICI.

Iar asta mi s-a potrivit ca o manusa. In sfarsit, nu mai trebuia sa ma simt eu prost atunci cand persoanele cu care vorbesc se concentreaza pe cu totul altceva (telefon,net, fluturasi etc). 

In acelasi timp, a fost si o lectie pentru mine. Sa "remain grounded", sau "sa fiu prezenta pur si simplu", si nu doar in discutia cu cineva, dar si la munca de exemplu. Sau in oricare alt moment cand cineva vorbeste ,poate nu doar cu mine, ca atunci e mai simplu sa imi vad de gandurile mele. 

Cred ca asta conteaza mult in relatiile pe care le avem cu prieteni, iubiti, cunostiinte, sau oricine ne adreseaza cateva cuvinte. Faptul ca suntem prezenti, ca putem sa si ascultam, dar activ, nu doar sa asteptam nervosi pana termina interlocutorul nostru, ca sa intervenim noi, timp in care 1000 de ganduri ne zboara prin cap ("daaa!!! si mie mi se intampla mereu!", "daaa!! si eu trec prin asta/si eu am patit/ dar sa vezi MIE ce mi s-a intamplat!!","te doare capul?dar sa vezi pe mine cat de tare ma doare " etc).

Pentru ca ma uit in jurul meu, si imi dau seama ca acest "ascultat activ" este atat de rar. Cred ca ma pot considera norocoasa, ca am cativa prieteni buni care fac asta, Oameni care stiu sa asculte, si atunci cand ne vedem, ne asteptam sa terminam de vorbit unii pe altii. Ceea ce este atat de rar si valoros.

Apoi, am facut si un exercitiu. Pentru ca era prima zi, in mod natural, trebuia sa ne prezentam. Dar am facut-o putin mai special. Initial, ne-am prezentat in perechi, lucrand cate doua. iar in timp ce colega noastra se prezenta, nu o puteam sa o intrerupem, cu nici un fel de remarca. Si trebuia sa ascultam activ, astfel incat apoi, sa putem prezenta partenera noastra grupului.

Ceea ce mi s-a parut genial. Cum ar fi sa ascultam intotdeauna ca si cand ar trebui sa prezentam situatia care tocmai ne-a fost povestita, putin mai tarziu? Cum ar fi sa fim chiar atenti la tot ceea ce ni se spune? Fara sa proiectam, fara sa ne gandim la noi in situatia respectiva? Sa ascultam si atat?

Cu dragoste,
Florenta